Formarea/alcătuirea întrebărilor

Ordinea cuvintelor obișnuită într-o porpoziție enunțiativă este :
Subiect + Predicat + alte părți de propoziție

(Ja) mám devätnásť rokov.
Zuzana má dvadsať rokov.

Într-o propoziție interogativă ordinea dintre subiect și predicat se schimbă:

- Máš (ty) dvadsať rokov? Nie, ja nemám dvadsať rokov.
- Má Zuzka dvadsať rokov? Áno, Zuzka má dvadsať rokov.
La asemenea întrebări putem răspunde : áno – nie (da - nu). Este vorba despre întrebări ferme. Intonația propoziției este crescândă.
- Máš dvadsať rokov?
- Voláš sa Kristína?
- Máš sa dobre?
- Koľko máš (ty) rokov?
- Koľko má Zuzka rokov?
La asemenea întrebări nu putem răspunde cu áno – nie [da - nu], ci trebuie să completăm informația care lipsește. Este vorba de întrebări de completare. Începeți mereu cu un pronume interogativ (de ex. kto [cine], čo [ce], koľko [cât], kde [unde] ...). Intonația propoziției/melodia este descendentă.
- Koľko máš rokov?
- Ako sa voláš?
- Kde bývaš?