Cultură

Folclorul slovac

Slovacia este foarte mândră de folclorul ei bogat. Fiecare regiune, fiecare oraș sau comunitate are propriul caracter/specific și propriul folclor - porturi, muzică, cântece, arhitectură, obiceiuri, tradiții, dansuri, precum și dialecte. Pentru prezentarea obiceiurilor folclorice ale diferitelor regiuni se organizează festivaluri de folclor în diferite locuri din Slovacia.

Cele mai mari festivaluri din Slovacia au loc în Východná, Myjava și Detva, care sunt organizate sub patronajul C.I.O.F.F. ( cea mai mare organizație mondială de folclor). Celelalte festivaluri au un caracter mai degrabă regional, totuși nu cu calitatea lor nu sunt în spatele celor trei cele mai importante festivaluri. În general, există diferențe relativ notabile între festivaluri, unde fiecare festival își are propria atmosferă tipică , ca de altfel și farmecul propriu. În timpul celor mai îndrăgite festivaluri întreaga comunitate sau întregul oraș, ba chiar întreaga regiune trăiește odată cu festivalul și folclorul este perceptibil/ se simte la fiecare pas.

Citiți mai multe despre cel mai mare festival de folclor in Východná.

Obiceiuri și tradiții

Cutumele și tradițiile populare au influențat multă vreme viața predecesorilor noștri. Ele rezultau din frica față de necunoscut, din incapacitatea de a explica fenomenele naturale, precum și din eforturile de a asigura fericirea, sănătatea sau frumusețea. În consecință, numeroase mituri, legende și superstiții au fost inventate. Majoritatea datinilor/cutumelor erau legate de naștere și moarte.

Pentru că înaintașii noștri trăiau în comuniune cu natura, multe obiceiuri și tradiții ale poporului slovac erau în legătură strânsă cu ciclurile naturale ( mai ales acelea din perioada precreștină). Odată cu sosirea creștinismuli au apărut și sărbătorile și datinile creștine. Obiceiurile și tradițiile aveau mereu un caracter regional, adică erau legate de o anumită regiune a Slovaciei. Se spune chiar „un sat - propriile obiceiuri“(câte bordeie, atâtea obiceiuri)

Multe obiceiuri sunt păstrate până astăzi. De exemplu, așa simbolizează{b}transportul din Morena{/b} sub forma unei figuri de paie îmbrăcată în haine de femeie) sfârșitul iernii și sosirea primăverii. Tinerele fete o transportă pe Morena, la un pârâu. o dezbrăcă pe un mal, o aprind/ard/îi dau foc și o aruncă în pârâu.

La 6 ianuarie băieții deghizați în Cei trei sfinți magi/regi merg din case în case, cântă colinde și interpretează/ joacă o reprezentație a vizitei celor trei regi la Bethleem după nașterea lui isus. Epifania marchează sfârșitul sărbătorilor de Crăciun (vacanța de Crăciun pentru elevi) și începutul carnavalului.

Fasching a fost din acea vreme o vreme a plăcerii și a benchetuielii. Punctul culminant era o sărbătoare de Fasching cu măști, care reprezentau diferite animale. Perioada de Fasching se termina cu așa numita „înmormântare a contrabasului“, la care era parodiată o inmormântare reală. După perioada de Fasching urma pentru creștini o perioada de 40 de zile de post (cu mâncare puțină, simplă, fără plăceri, sau ceva asemănător), care dura până la Paște.

Cea mai importantă sărbătoare creștină a anului este Paștele. Obiceiurile de Paște se deosebesc clar în fiecare regiune, separat unele de altele. Pentru că Paștele adesea coincidea cu celebrări păgâne legate de sfârșitul iernii și sosirea primăverii, așa că tradițiile populare actuale sunt un amestec de tradiții creștine și tradiții din perioada precreștină. Data Paștelui variază, este mobilă. Paștele se sărbătorește de fiecare dată/respectiv în prima duminică după prima lună plină după Echinocțiul de primăvară.

De fiecare zi a Săptămânii Mari se legau obiceiuri speciale. Așa a fost recomandat, de exemplu, în Joia Mare să te trezești devreme și să te speli cu rouă. Acest lucru ar trebui să asigure omului sănătate tot timpul anului. De Vinerea Mare/a patimilor oamenii nu aveau voie să muncească în grădină (să nu se efectueze nicio muncă cu argila sau pământul) și în timpul postului să nu se consume nici carne , nici produse din carne. De Sâmbăta Mare nu aveau loc până la miezul nopții nicioslujbă și de Duminica Mare/a Paștelui se binecuvânta în biserici mâncarea adusă. După multă vreme consumul de carne era din nou permis. Fetele pictau ouăle de Paște ( așa numitele kraslice), pentru a le putea dărui în Lunea Paștelui băieților. De Lunea Paștelui era legat obiceiul păgân al așa numitei biciuiri (šibačka) și al stropirii cu apă (polievačka) — băieții veneau din casă în casă, vărsau/turnau apă pe fete și le băteau simbolic cu nuielușe de salcie din ramuri noi de primăvară (pentru sănătate, puritate și energie dătătoare de viață pentru fete). Pentru acest lucru primeau de la fete ouă pictate/colorate și o eșarfă colorată pe nuiaua din salcie. De obicei participau la biciuire și copiii mici (băieți și fete), care primeau înainte ouă de ciocolată și iepuri de Paște. Ei trebuiau, de asemenea să recite o rimă de Paște, ca de exemplu:

Instalarea unui arbore de mai

Šibi, ryby, mastné ryby,
kus koláča od korbáča.

Ak mi nedáš dve vajíčka,
daj mi aspoň makovníčka.
Ešte k tomu groš,
aby bolo dosť.

Šibi, ryby, mastné ryby,
kus koláča od korbáča
a vajíčka do košíčka.
Šibi, ryby, mastné ryby,
kus koláča, od korbáča,
ja chcem iba máličko,
maľované vajíčko.

Luna mai este considerată/denumită ca fiind, de obicei luna iubirii. În mai copacul/pomul avea o cea mai mare importanță printre plante, care în această perioadă se numea generic/în general “pomul/copacul de mai“. Máj era un copac fără scoarță unde vârful era decorat de băieți cu panglici colorate. La întâi mai, oamenii pun până astăzi asemenea copaci de mai, cel mai frecvent într-o piață centrală sau în mijlocul satului. În trecut tinerii instalau/amplasau un copac de mai fie în fața casei fetei alese sau un copac de mai comun în onoarea tuturor fetelor din sat.

În perioada iernii multe obiceiuri trebuiau să-i protejeze pe oameni de forțele răului. În timpul Nopții sfântului Ioan (noaptea din 23 spre 24), se aprind și astăzi în sate focuri mari și se sare peste ele, cântând și dansând.

La 2 noiembrie oamenii vizitează cimitirele pentru a comemora morții apropiați. Ei pun coroane pe morminte și aprind lumânări pentru sufletul defunctului. Această zi este considerată in calendar ca In memoriam pentru cei decedați (adesea Ziua morților).

6 decembrie (Ziua de sărbătoare a Sf.Nicolae) abia o așteaptă copiii. În această zi, Sfântul Nicolae s-ar plimba împreună cu servitorul Ruprecht din casă în casă și ar dărui dulciuri sau jucării copiilor care au fost cuminți. Dulciurile sunt puse în cizmele copiilor care au fost pregătite în ajun înainte de culcare. Copiilor neascultători sfântul Nicolae le adaugă o ceapă sau o bucată de cărbune.

13 decembrie este Ziua de sărbătoare a Sfintei Lucia*, care după superstiția populară era o vrăjitoare. Înainte, oamenii credeau că în această zi pot vedea vrăjitoare. De ziua sfintei Lucia se legau, înainte de toate, profețiile de iubire. Fetele scriau pe 12 bilețele separate nume diferite ale bărbaților , un al 13 -lea bilet îl lăsau liber și le împătureau apoi pe toate cele 13 împreună. În ziua următoare ardeau unul dintre bilete. În dimineața serii sfinte/ajun ardeau penultimul și seara deschideau si ultimul bilet rămas. Numele care stătea pe acest bilet trebuia să fie numele bărbatului cu care fata trebuia să se mărite. Dacă rămânea totuși un bilet nescris în plus, fata nu trebuia să se căsătorească în anul următor.

Și de Zilele de sărbătoare de Crăciun sunt legate în Slovacia multe obiceiuri. Deși este vorba de o sărbătoare creștină, nu numai creștinii, ci aproape fiecare familie sărbătorește Crăciunul. Cel mai mult se bucură copiii de Crăciun. Cu mult timp înainte oamenii decorează și aranjează locuințele lor și gătesc turtă dulce. Nu are voie să lipsească în niciun caz un pom de Crăciun împodobit cu dulciuri, de care înainte tuturor se bucură foarte tare copiii. La cină în ajun se mănâncă la primul fel o vafă/napolitană de Crăciun, fie cu miere și nuci sau cu usturoi unsă, pentru a fi/rămâne sănătos tot anul. Și un măr este tăiat - când semințele formează o stea regulată in cinci colțuri, asta înseamnă sănătate. Meniul diferă după regiuni, dar, în general se mănâncă supă la alegere, de obicei de varză acră sau de mazăre și pește cu salată de cartofi. După cină se despachetează cadourile sub brad și se cântă colinde sau se uită la televizor povești de Crăciun.

Ultima zi a anului , 31 decembrie (Revelion**), este consacrată memoriei Papei Silivestru I, despre a cărui viață se știu puține lucruri/e foarte puțin cunoscută. Nopții din 31 decembrie spre 1 ianuarie i se conferă o putere magică - în această noapte forțele răului ar putea săvârși lucruri rele. Oamenii încercau să le vâneze cu plesnituri de bici, cu pungi zgomotoase /care plesnesc, s.a. Astăzi se organizează în locul acestora artificii și la miezul nopții anul nou este salutat/întâmpinat cu un toast.

Zile de sărbătoare de stat și zile libere

Štátne sviatky (sú zároveň dňami pracovného pokoja)

1. január

Deň vzniku Slovenskej republiky

5. júl

Sviatok sv. Cyrila a Metoda

29. august

Výročie SNP

1. september

Deň Ústavy Slovenskej republiky

17. november

Deň boja za slobodu a demokraciu

Dni pracovného pokoja

6. január

Zjavenie Pána (Traja králi)
Veľký piatok
Veľkonočný pondelok

1. máj

Sviatok práce

8. máj

Deň víťazstva nad fašizmom

15. september

Sedembolestná Panna Mária

1. november

Sviatok všetkých svätých

24. december

Štedrý večer

25. december

Prvý sviatok vianočný

26. december

Druhý sviatok vianočný

Denumiri protejate geografic și specialități tradiționale garantate în UE

Slovacia a înscris în baza de date a denumirilor autorilor și a denumirilor geografice protejate de UE mai multe alimente originale slovace (altele mai așteaptă înregistrarea). O denumire originară protejată o au "Skalický trdelník" (2007, prăjitură dulce din Skalica), "Slovenská bryndza" (2008, brânză de oaie tipic slovacă care necesită pentru pregătire "Bryndzové halušky" . Vezi rețeta mai jos), "Slovenská parenica"și "Slovenský oštiepok" (2008, tipuri slovace de brânză ) ca și tipurile de brânză "Tekovský salámový syr", "Zázrivský korbáčik", "Oravský korbáčik" (toate 2011), "Zázrivské vojky" (2014); "Klenovecký syrec" (2015). Sunt înregistrate ca o specialitate garantat tradițională brânza de oaie afumată “Ovčí salašnícky údený syr” (2010) și brânza de oaie zgrunțuroasă “Ovčí salašnícky hrudkový syr" (2010). Și tipurile/soiuri se cârnați "Lovecká saláma", "Liptovská saláma", "Špekačky, Spišské párky" (2011) precum și chiflele/patiseria “Bratislavský rožok” (2012) sunt înregistrate.

Rețetă pentru Bryndzové halušky (brânză cu găluște) cu slănină

• 800 g de cartofi
• două ouă
• 150 g făină fină
• 150 g făină semifină
• Sare, piper negru măcinat
• 300 g bryndza
• 200 g untură

Sursă: Wikimedia Commons

Se spală cartofii, se curăță și se freacă fin. Ouă, făină fină și semifină, sare și piper se adaugă și se amestecă până devin un aluat. Aluatul se lasă să cadă cu o lingură mică și printr-o sită cu spații mai mari în apă sărată. Găluștele crescute mari, chiar fierte se iau se amestecă cu brânză de oaie Bryndza (în unele locuri, înainte Bryndza se amestecă cu ceva smântână acră fermentată). Slănina se mărunțește în cubulețe și se prăjește în tigaie. Înainte de servire se pun găluștele cu brânză cu slănina tăiată mărunt, prăjită și cu ceva grăsime fierbinte.

O rețetă video pentru Bryndzové halušky (găluște cu brânză găsiți, de exemplu aici.

Capitală culturală europeană

Košice, metropola Slovaciei de Est a fost împreună cu orașul port din sudul Franței, Marseille , în anul 2013, capitală culturală europeană. Acest titlu se decernează din 1985 anual cu scopul de a promova diversitatea culturală a regiunilor și țărilor europene. Prima capitală culturală europeană a fost Atena, au urmat , printre altele, Berlin (1988), Glasgow (1990), Weimar (1999), Krakowia (2000), Liverpool (2008), Vilnius (2009) și Essen (2010).

Mai multe informații despre această temă găsiți aici.

Alte capitale culturale europene din 1985: www.euroinfo.gov.sk.