Pronunție moale la de, te, ne, di, ti, ni

Când după consoanele d, t, n urmează vocalele e, i, í respectiv diftongii ia, ie sau iu, aceste consoane se pronunță moale - ca ď, ť, ň.

Excepții: jeden [jeden] , ten [ten] , tamten [tamten] , sveter [sveter] , tip [tip] , politika [politika] , titul [titul] , alte cuvinte străine samd.

În descrierile pronunției întâlnim și o regulă după care în cazurile menționate/numite mai sus și consoana „l“ se pronunță moale. În prezent „l“ -ul se pronunță totuși de obicei dur.