Cazuri

Limba slovacă distinge 6 cazuri care sunt în mod tradițional numerotate:

• 1. Caz – Nominativ (N)
• 2.Caz - Genitiv (G)
• 3. Caz - Dativ(D)
• 4. Caz - Acuzativ (A)
• 6. Caz - Locativ (L)
• 7.Caz - Instrumental (I)

Al cincilea caz Vocativul abia se mai folosește la prezent. În funcția ui de adresare a fost înlocuit prin/de nominativ.

• Ako sa máte, pán Kováč?
• Kde bývaš, Zuzka?
• Otec, kedy prídeš?

Numai puține forma de vocativ se păstrează și se folosesc până astăzi: pane, človeče, bože, majstre, šéfe, chlapče, otče, synu, bratku, priateľu, švagre, kmotre, chlape, Zuzi, babi, oci, mami.

Nominativ

Nominativul este primul caz în limba slovacă. Ca formă de bază a unui cuvânt declinar se indică mereu ca formă de nominativ în dicționare. Răspunde la întrebările: kto? čo?

Subiectul unei propoziții stă de cele mai multe ori la nominativ.

• Tá žena je pekná.
• Žiak píše úlohu.
• Slovensko leží v strednej Európe.

Nominativul se folosește la adresare (el a înlocuit aproape complet al cincilea caz folosit, vocativul)

Genitiv

Genitivul este al doilea caz în limba slovacă. Răspunde la întebarea : koho? čoho? de ex.:

Idem z domu.

Idem od domu.

Idem do domu.

Genitivul se utilizează de asemenea pentru a exprima posesia:

• Lenka má knihu. To je kniha Lenky.
• Môj otec má auto. To je auto môjho otca.

• Lenka -> To je dom Lenky.
• Peter -> To je auto Petra.
• žiak -> To je zošit žiaka.
• priatelia -> To sú knihy priateľov.
• môj priateľ -> To je pes môjho priateľa.

Vedeți și: Declinarea pronumelor personale

Dativ

Dativul este al treilea caz în limba slovacă. Răspunde la întrebările: komu? čomu?

Acuzativ

Acuzativ ul este al patrulea caz în limba slovacă și unul dintre cele mai frecvent utilizate cazuri. El denumește obiectul direct ( cel care este afectat de acțiune ) și se folosește cu următoarele verbe : vidieť, robiť, mať...

• Peter, čo vidíš na tejto fotografii?
• Je tam môj otec, moja mama a naše auto. (N)
• Vidím môjho otca, moju mamu a naše auto. (A)
• Sú tam jeho študenti, jej deti a ich knihy. (N)
• Vidím jeho študentov, jej deti a ich knihy. (A)
• Kde je moja kniha? (N)
• Ja mám tvoju knihu. (A)
• Čo robíš? Robím domácu úlohu. (A)

Locativ

Locativul este al șaselea caz în limba slovacă. El răspunde la întrebările: o kom? o čom?

Locativul stă MEREU în legătură cu o prepoziție și de aceea este denumit caz prepozițional.

• Rozprávame sa o prázdninách.
• Kde je Zuzka? Zuzka je v škole.
• Na námestí sa koná koncert.
• Kde bývaš? Bývam v Bratislave.

Adesea el este utilizat la expresii temporale:

• Ráno vstávam o siedmej.
• O dvanástej obedujeme.
• Prídem po piatej hodine.

Instrumental

Instrumentalul este al șaptelea caz în limba slovacă. Răspunde la întebarea : {1}

Instrumentalul fără prepoziție (kým? čím?) exprimă un mijloc, de exemplu de transport, de plată, etc.

• byť niečím/niekým
• stať sa niečím/niekým
• zaoberať sa niečím/niekým
• živiť sa niečím
• inšpirovať sa niečím/niekým
• cestovať niečím
• platiť niečím
• prekvapiť niečím
• zásobovať niečím
• pokrývať niečím
• dláždiť niečím
• zabávať niečím

• Čím cestuješ do školy?
• Cestujem autobusom/vlakom/električkou.
• Môžem platiť kreditnou kartou?
• Po meste turisti cestujú taxíkmi.
• Píšeme farebnými ceruzkami.
• Nejedz rukami.
• Deti sa utierajú uterákmi.
• Nezaoberáme sa parciálnymi problémami.
• Študenti prekvapili originálnymi nápadmi.
• Inšpiruje sa bojovými umeniami.
• Bufet zásobujeme minerálkami.

Instrumentalul poate fi, de asemenea combinat cu prepoziție: s (so), pod, nad, pred, za, medzi

• S kým ideš do mesta?
• Idem s bratom.
• Karol sa stretol s priateľmi.
• Rozprávam sa so spolužiakmi.
• Dieťa sa hrá s hračkami.
• Rozprávame sa s priateľmi a kamarátmi pri káve.
• Parkujeme pred vašimi oknami.
• Nové obchodné centrum stavajú za záhradami.
• Pod nohami máme pevnú zem.
• Vietor zúril nad lesmi a horami.
• Medzi domami je krásny park.

El trebuie sa fie diferențiat între :

• S kým ideš do školy? S priateľmi. = Ja a priatelia ideme do školy.
• Čím/ako ideš do školy? Autobusom. = Ja idem do školy autobusom. = cu autobuzul

Prepoziția s are o formă vocalizată la cuvintele, care încep cu s, š, z, ž (pentru ușurarea pronunției). Prepoziția vocalizată so se pronunță [zo], de ex.:

• so svetrom [zo svetrom]
• so školou [zo školou]
• so záhradou [zo záhradou]
• so žiakmi [zo žiakmi]

Prepozițiile pod, nad, pred, za, medzi au o semnificație spațială/de spațiu. Ele se folosesc cu instrumentalul, când vor să determine un loc (Unde?). Prepozițiile pred și medzi pot avea , de asemenea, o semnificație temporală:

• Prišla som skoro, ešte pred študentkami.
• Medzi štvrtou a šiestou (hodinou) sme boli na večeri.